slave

Cele 5 efecte benefice ale gandirii „clientul nostru, stapanul nostru”

1. Vanzatorul intelege ca stapanul este persoana care este proprietarul deplin a ceva, care domina intru totul ceea ce are in proprietate precum si ceea ce nu are.

2. Vanzatorul nu are niciodata dreptate, caci clientul, fiind stapan, este cel care are intotdeauna dreptate. Asadar, vanzatorul se poate insela, poate gresi, dar clientul niciodata.

3. Vanzatorul nu trebuie sa gandeasca, nu trebuie sa faca analize; el ia de bun tot ceea ce ii spune clientul.

4. Vanzatorul nu are o activitate ordonata, disciplinata, coerenta pentru ca intr-o zi de lucru orice persoana care este in postura de client il poate deranja, ii poate ocupa timpul dupa cum pofteste pentru ca el este stapanul, iar vanzatorul slujitorul, supusul, omul gata oricand, la orice moment din zi si din noapte sa-i satisfaca toate poftele, toate cerintele fara sa scrasneasca, fara sa sufle o vorba. Intr-o relatie de subordonare-dominare nu pot fi in acelasi timp doi stapani, ci doar un stapan si un slujitor. Daca clientul este stapanul, atunci evident ca vanzatorul este slujitorul, subordonatul.

5. Fiind stapan si deci avand intotdeauna dreptate si prioritate, clientul este singurul care cere si care impune conditiile negocierii. De fapt negocierea nici nu exista. Vanzatorul nu are drepturi, nu poate cere nimic, ci doar trebuie sa ofere discountul si conditiile comerciale care i se cer de catre clientul stapan, care i se impun ca si conditii obligatorii. In cazurile fericite, vanzatorul primeste firimiturile ospatului comercial.

NOTA:
Evident ca efectele sunt benefice numai si numai pentru clientul stapan nu si pentru umilul vanzator care si-a insusit responsabil gandirea de supus. Si, astfel, va munci ca sclav pana la adanci batraneti.

Autor: Cristinel Mazilu

100dollars

Usa pe care intra banii in firma

Unii vad numai bani in fata ochilor, considerandu-i un scop in sine. Altii vad in bani un mijloc, un instrument. Unii vor bani pentru cheltuieli, iar altii pentru investitii. Unii spun ca banii sunt „ochiul dracului”. In timp ce altii considera ca banii sunt forma suprema de bogatie si de putere, de statut social si de succes in viata. Pentru unii banii sunt o iluzie, altii considera ca au prea putini in timp ce au prea multi, iar altii considera ca au prea multi desi au prea putini.

In teoria relativitatii, evident, banii sunt relativi.

A discuta despre bani e la fel cu a discuta despre fericire. Poti incepe acum si termina peste o mie de ani sau niciodata.

Dar dincolo de toate acestea, un aspect este esential si anume: de unde vin banii?

In politica promisiunile se transforma in bani, in religie compasiunea este o sursa de bani. In ONG-uri donatorii sunt finantatorii. In fotbal, „microbul” finanteaza golul. Dar de unde vin banii intr-o firma?

De asemenea, putem face multe clasificari ale banilor: bani scriptici sau bani faptici, bani electronici sau bani fizici, bani reali sau bani marfa etc.. Nu acesta este insa lucrul care ne intereseaza.

Un bun vanzator trebuie sa isi dezvolte o inteligenta financiara, trebuie sa cunoasca detalii si profunzimi ce tin de bani ca cele de mai sus.

Dar baza muncii sale sta in a intelege doua chestiuni majore:
1. banii sunt unitatea de masura fizica a valorii unei munci, a unui produs, serviciu, resurse etc.;
2. banii se impart in doua categorii majore: banii reali si banii marfa.

Numim bani reali acei bani care sunt efectiv proprietatea unei persoane fizice sau juridice si care constituie capitalul sau financiar, averea sa baneasca.

Numim bani marfa acei bani care sunt purtatori de dobanda, adica de costuri financiare. Banii marfa sunt banii care costa bani. De exemplu, dobanzile din credite sau din depozite sunt bani incasati din alti bani de catre creditori sau deponenti, debitorii fiind cei care platesc niste bani in schimbul altor bani.

Nu ne intereseaza acum si aici profunzimile capitalismului si ale economiei libere de piata. Nici de unde vin, pe unde intra sau pe unde ies banii marfa intr-o firma.

Ne intereseaza, ca si buni vanzatori, de unde vin si pe unde intra banii reali intr-o firma. Daca banii reali sunt averea baneasca efectiva, capitalul financiar al unei persoane fizice sau juridice, atunci asta este ceea ce ne intereseaza, realitatea efectiva a bogatiei financiare.

Asadar, de unde vin banii reali si pe unde intra acestia in buzunarul unei firme?

Clientul si vanzarea sunt raspunsul.

Prin intermediul vanzarii are loc schimbul economic, comercial dintre cererea si oferta de produse si servicii dintr-o piata. Clientul cumpara produsul sau serviciul de la un vanzator, adica ii cedeaza acestuia proprietatea asupra unei sume de bani, iar vanzatorul ii cedeaza clientului proprietatea asupra produsului sau serviciului si in schimb primeste suma de bani cedata de cumparator, devenind astfel proprietarul sau reprezentantul proprietarului acestor bani.

In concluzie, clientul ca si beneficiar al unui produs sau serviciu asupra caruia devine proprietar este sursa de bani reali, iar vanzarea si vanzatorul sunt usa pe care banii reali ajung la noul lor proprietar, adica intra in buzunarul unei firme.

Dincolo de metafore, in mod real, prin departamentul de achizitii al unei firmei ies banii reali din cadrul acesteia, iar prin departamentul de vanzari banii reali intra in firma si devin proprietatea acesteia.

Banii marfa sunt banii imprumutati plus banii datorati. Asadar, banii marfa nu sunt proprietatea firmei, nu sunt averea sa financiara. Ci banii reali sunt bogatia baneasca a unei firme. Ei vin de la clienti in schimbul unor produse sau servicii si intra in firma pe usa numita vanzari deschisa de cel inrolat ca si vanzator.

Autor: Cristinel Mazilu